Ce înseamnă HDR TV (High Dynamic Range)?

HDR, sau High Dynamic Range, poate îmbunații imaginile redate televizorului dumneavoastră la un nivel cu totul nou. Se găsește pe aproape toate modele ce pot fi numite cele mai bune televizoare, inclusiv pe televizoarele din gama medie și de top, precum și pe multe modele de buget redus.

Pe un televizor ce are HDR veți putea să vedeți emisiunile, filmele și jocurile cu lumini mai naturale, contrast îmbunătățit și culori profunde și realiste. Mai exact imaginile văzute vor părea mai realiste și veți avea impresia că sunt mai umane.

Așadar de ce este termenul HDR atât de popular? Merită atenția oamenilor? Ca să vă răspund în câteva cuvinte eu sunt de părere că în mare parte merită. Însă legat de acest lucru există câteva lucruri pe care trebuie să le știți despre HDR, fiind expuse în următoarea listă:

Pentru a avea parte de HDR la cel mai înalt nivel este necesar de un televizor care redă conținut de acest gen dar și conținutul să fie special pentru această dotare. Acest conținut este disponibil pe scară largă pe mai multe servicii de streaming precum și pe PlayStation și Xbox.
Imaginile HDR oferă mai lumini mai luminoase dai și un contrast mai puternic.
Multe televizoare cu HDR oferă o gamă largă de culori ceea ce înseamnă că rezultă conținut HDR într-o formă îmbunătățită.
HDR pe un televizor ieftin poate arăta foarte diferit față de HDR pe un televizor din gama medie sau de top. Pe unele modele ieftine HDR poate arăta mai rău decât pe un televizor non-HDR.
Aproape tot conținutul HDR din prezent este disponibil și în rezoluția 4K.
Există mai multe formate HDR acestea fiind HDR10, Dolby Vision, HDR10+, etc.

Cuprinsul articolului

Ce este HDR?

HDR (high dynamic range) tradus din engleză înseamnă gama dinamică înaltă. Este posibil ca abrevierea să vă fie familiară deoarece este un termen folosit și în fotografie, HDR fiind prezent și pe unele aparate foto și pe multe telefoane cum ar fi iphone-ul de exemplu.

HDR în cazul televizoarelor are aceiași misiune ca și pe aparatele foto și anume de a recrea imaginile cât mai apropiate de realitate așa cum sunt văzute de ochiul uman. Acest lucru înseamnă că HDR se ocupă de partea de echilibrare a zonelor luminoase și întunecate sau a gamei de culori pentru a evita pierderii detaliilor din poze sau videoclipuri.

În cazul televizoarelor acest lucru este făcut prin reglarea contrastului care este combinația dintre lumină și întuneric și paleta de culori. HDR oferă oferă o gamă largă de culori în special în situațiile dificile cum ar fi un apus de soare unde redarea culorilor reale poate fi dificilă și o face într-un mod în care SDR (standard dynamic range) nu o poate face.

HDR pentru televizoare

Contrastul televizorului este diferența dintre cât de întunecat și cât de luminos poate fi. Gama dinamică descrie extremele acestei diferențe și cât de multe detalii pot fi afișate între ele. În esență, gama dinamică reprezintă contrastul afișajului, iar HDR reprezintă extinderea acestui contrast. Cu toate acestea, simpla extindere a intervalului dintre luminozitate și întuneric nu este suficientă pentru a îmbunătăți detaliile unei imagini. Indiferent dacă un panou poate atinge 200 cd/m^2 (relativ slab) sau 2.000 cd/m^2 (incredibil de luminos) și dacă nivelurile sale de negru sunt de 0,1cd/m^2 (spălăcit, aproape gri) sau 0,005cd/m^2 (incredibil de întunecat), în cele din urmă nu poate afișa decât o anumită cantitate de informații în funcție de semnalul pe care îl primește.

Multe formate video populare, inclusiv televiziunea de radiodifuziune și discurile Blu-ray, sunt limitate de standarde construite în jurul limitelor fizice prezentate de tehnologiile mai vechi. Negrul este setat doar atât de negru, pentru că, așa cum a scris elocvent Christopher Guest, „nu poate fi mai negru de atât”. În mod similar, albul nu poate fi mai strălucitor decât atât de mult în limitele tehnologiei de afișare. Acum, cu ajutorul sistemelor de iluminare din spate cu LED-uri organice (OLED) și cu LED-uri cu atenuare locală pe noile panouri LCD, această gamă crește. Acestea pot atinge și mai multe extreme, dar formatele video nu pot profita de acest lucru. Doar o anumită cantitate de informații este prezentată în semnal, iar un televizor capabil să ajungă dincolo de aceste limite trebuie totuși să se întindă și să lucreze cu informațiile prezente.

Ce este gama de culori

În acest caz, HDR devine puțin mai greu de înțeles. Gama largă de culori este o altă caracteristică pe care o au televizoarele high-end și este chiar mai puțin definită decât HDR. Este, de asemenea, legată de HDR, dar nu direct. HDR se referă la cantitatea de lumină pe care un televizor trebuie să o emită, sau luminanța. Gama și valoarea culorilor, definite separat de lumină, se numesc cromaticitate. Sunt două valori separate care interacționează între ele în mai multe moduri, dar care sunt totuși distincte.

Din punct de vedere tehnic, HDR se referă în mod specific doar la luminanță, deoarece aceasta este gama dinamică: diferența dintre lumină și întuneric pe un ecran. Culoarea este o valoare complet separată, bazată pe nivelurile absolute de roșu, verde și albastru, indiferent de formatul videoclipului. Cu toate acestea, ele sunt legate între ele prin modul în care percepem lumina, iar o gamă mai mare de lumină înseamnă că vom percepe o gamă mai mare de culori. Din acest motiv, televizoarele compatibile cu HDR pot afișa adesea ceea ce se numește „gamă largă de culori” sau o gamă de culori în afara valorilor standard de culoare utilizate în televiziunea audiovizuală (numită Rec.709).

Acest lucru nu înseamnă că HDR garantează o gamă mai largă de culori sau că acestea vor fi consecvente. Acesta este motivul pentru care testăm fiecare televizor atât pentru contrast, cât și pentru culoare. Cele mai multe televizoare din ziua de azi pot atinge valorile Rec.709, dar acest lucru lasă o mulțime de culori pe care ochiul le poate vedea, dar pe care acele televizoare nu le pot afișa. DCI-P3 este un spațiu de culoare standard pentru cinematograful digital și este mult mai larg. Rec.2020 este spațiul de culoare ideal pentru televizoarele 4K și este și mai larg (și încă nu am văzut niciun televizor de consum care să atingă aceste niveluri). Și iată care este partea interesantă: Rec.2020 se aplică atât la SDR, cât și la HDR, deoarece HDR nu se referă direct la nivelurile de culoare.

Graficul de mai sus prezintă gama de culori pe care ochiul uman o poate detecta sub forma unui arc, iar cele trei spații de culoare pe care le-am menționat sub formă de triunghiuri. După cum puteți vedea, fiecare dintre ele se extinde destul de semnificativ față de cel precedent.

Toate acestea pot părea confuze, dar se rezumă la următorul lucru: HDR nu garantează că veți obține mai multă culoare. Multe televizoare HDR au game largi de culori, dar nu toate.

Tipuri de HDR

HDR nu este chiar universal, în prezent este împărțit în două formate majore, cu alte câteva formate care iau amploare.

Dolby Vision

Dolby Vision este propriul format HDR al Dolby. În timp ce Dolby solicită certificarea mediilor și ecranelor pentru a spune că sunt compatibile cu Dolby Vision, nu este la fel de specific și absolut ca HDR10. Conținutul Dolby Vision utilizează metadate dinamice. Metadatele statice mențin niveluri specifice de luminozitate în orice conținut pe care îl redă. Metadatele dinamice ajustează aceste niveluri în funcție de fiecare scenă sau chiar de fiecare cadru, păstrând mai multe detalii între scenele care sunt foarte luminoase sau foarte întunecate.

Prin ajustarea din mers a nivelurilor maxime și minime de lumină pe care un televizor trebuie să le emită, aceeași cantitate de date care ar fi atribuită pentru întreaga gamă de lumină pe care o folosește un întreg film sau o emisiune poate fi stabilită pentru o gamă mult mai specifică și mai bine orientată. Scenele mai întunecate pot păstra mai multe detalii în umbre, iar scenele mai luminoase pot păstra mai multe detalii în lumini, deoarece nu se spune televizorului să fie pregătit să afișeze extreme opuse care nici măcar nu vor apărea până la scena următoare.

Dolby Vision utilizează, de asemenea, metadate care sunt ajustate în funcție de capacitățile afișajului dvs. specific, în loc să aibă de-a face cu valori absolute bazate pe modul în care a fost masterizat videoclipul. Acest lucru înseamnă că Dolby Vision video îi va spune televizorului dumneavoastră ce niveluri de lumină și culoare să folosească, pe baza valorilor stabilite între producătorul televizorului și Dolby, care țin cont de capacitățile specifice ale televizorului dumneavoastră.

Poate permite televizoarelor să afișeze mai multe detalii decât HDR10, dar acest lucru depinde, în cele din urmă, de modul în care a fost masterizat conținutul și de ceea ce poate suporta televizorul dvs. în ceea ce privește lumina și culoarea. Acest aspect al masterizării este important, deoarece Dolby Vision este un standard licențiat și nu unul deschis, precum HDR10. Dacă Dolby Vision este disponibil în videoclipul final, înseamnă probabil că au fost utilizate fluxuri de lucru Dolby pe tot parcursul procesului.

HDR10

HDR10 este standardul promovat de UHD Alliance. Este un standard tehnic cu intervale și specificații specifice, definite, care trebuie îndeplinite pentru ca conținutul și afișajele să poată fi calificate pentru utilizarea acestuia. HDR10 utilizează metadate statice care sunt consecvente pe toate ecranele. Acest lucru înseamnă că materialele video HDR10 stabilesc nivelurile de lumină și de culoare în valori absolute, indiferent de ecranul pe care sunt afișate. Este un standard deschis, astfel încât orice producător sau distribuitor de conținut îl poate utiliza în mod liber.

HDR10+

HDR10+ este un standard dezvoltat de Samsung. Acesta se bazează pe HDR10 prin adăugarea de metadate dinamice, precum Dolby Vision. Acesta nu utilizează metadate individualizate pentru fiecare ecran, dar ajustează totuși gama de lumină care îi spune televizorului să o afișeze pentru fiecare scenă sau cadru. Poate adăuga potențial mai multe detalii imaginii decât cele afișate de HDR10 și, la fel ca HDR10, este un standard deschis care nu necesită licențe cu un flux de producție foarte specific.

Hybrid Log-Gamma (HLG)

HLG poate funcționa cu televizoarele SDR și HDR, deoarece nu utilizează deloc metadate, menținând în același timp o gamă mult mai largă de date luminoase. Singura problemă cu acesta este adoptarea. A fost dezvoltat pentru radiodifuzori, iar noi încă nu vedem mulți radiodifuzori care să difuzeze videoclipuri 4K pe calea undelor, prin cablu sau prin servicii de satelit. HLG mai are încă mult de lucru în ceea ce privește conținutul.

Scurt rezumat

Fiecare dintre acestea poate oferi îmbunătățiri semnificative față de intervalul dinamic standard, dar au propriile avantaje și dezavantaje. În ceea ce privește adoptarea, HDR10 și Dolby Vision sunt singurele standarde semnificative pentru care sunt disponibile o mulțime de conținut și de televizoare compatibile. Dolby Vision oferă potențial o imagine mai bună, dar este, de asemenea, mai puțin răspândit decât HDR10, deoarece este un standard licențiat, bazat pe un flux de lucru, și nu unul deschis. HDR10+ este deschis, dar va trebui să vedem că mai multe companii încep să îl folosească și că mai mult conținut este disponibil. HLG ar putea deveni cel mai universal standard datorită naturii sale fără metadate, dar, din nou, va trebui să găsim mai întâi câteva lucruri pe care să le vizionăm în acest standard.

Merită HDR?

4K este acum standardul efectiv pentru televizoare, iar HDR este una dintre cele mai importante caracteristici de care trebuie să țineți cont atunci când cumpărați un televizor nou. Încă nu este destul de universal, dar atât HDR10, cât și Dolby Vision s-au dovedit a oferi îmbunătățiri convingătoare în ceea ce privește contrastul și culoarea față de definiția standard și există o mulțime de conținut care pot fi vizionate cu ambele. Dacă intenționați să treceți la 4K și aveți bugetul necesar, HDR este o caracteristică indispensabilă la fel cum sunt și caracteristicile unui televizor smart în vremurile noastre.